Nu-s Bătrân, Sunt OG
interpretat de Mircea cel Bătrân
Temă: C.1 Statul și politica — Mircea cel Bătrân
Fișă de studiu
- ♦Mircea cel Bătrân a domnit 1386-1418 la Curtea de Argeș.
- ♦1369: prima ciocnire armată dintre români și otomani, sub Vladislav Vlaicu (1364-1377).
- ♦1388: Mircea încorporează Dobrogea la Țara Românească, când statul lui Dobrotici era amenințat de otomani.
- ♦Mircea încearcă să ofere ajutor și sârbilor; otomanii reacționează prin raiduri de pradă cu achingii.
- ♦Pentru a-și asigura spatele și flancurile, Mircea încheie alianțe cu Polonia și cu Sigismund de Luxemburg, regele Ungariei.
- ♦1394: Mircea trece Dunărea și atacă bazele achingiilor de la sud, ca să oprească raidurile.
- ♦10 octombrie 1394 sau 17 mai 1395: bătălia de la Rovine — Mircea îl învinge pe Baiazid I.
- ♦După Rovine, boierimea acceptă ca domn pe Vlad, sprijinit de Poartă.
- ♦1396: Mircea participă la Cruciada de la Nicopole alături de Sigismund — oștile creștine sunt înfrânte de otomani.
- ♦1402: Timur Lenk îl ia prizonier pe Baiazid la Ankara; Mircea devine arbitru între fiii sultanului, perioadă de maximă extensiune.
- ♦Sub Mehmed I, Dobrogea este pierdută în 1417 sau 1420; tributul = preț al păcii, nu supunere politică.
Versuri
[Intro] Nu-s bătrân, sunt OG. Mircea pe tron — Dunărea pe beat. [Chorus] Nu-s bătrân, sunt OG, OG, OG, Rovine-i mlaștină, nu lounge de VIP. Baiazid e Fulgerul — la mine pierde ping, Dau tribut pentru pace, nu dau țara pe nimic. [Verse 1] Din o mie trei sute optzeci și șase țin volanul, Basarab pe sigiliu, fac statul să-și crească planul. În o mie trei sute optzeci și opt iau Dobrogea la piept, Dunărea-mi bate toba, Marea îmi dă respect. Sigismund e pe linie, Polonia e în chat, Când vin achingii-n raiduri, eu dau block la vad. În o mie trei sute nouăzeci și patru trec sudul, Le sting bazele de pradă — le-am închis clubul. [Chorus] Nu-s bătrân, sunt OG, OG, OG, Rovine-i mlaștină, nu lounge de VIP. Baiazid e Fulgerul — la mine pierde ping, Dau tribut pentru pace, nu dau țara pe nimic. [Verse 2] La Rovine nu mă laud, eu aleg terenul meu, Pădure, apă, noroi — beat-ul cade greu. O mie trei sute nouăzeci și patru sau o mie trei sute nouăzeci și cinci, Sursele fac beef pe dată — eu rămân aici. La Nicopole merg cu cruciații, o mie trei sute nouăzeci și șase, Pică marele party, dar nu-mi cade casa. O mie patru sute două: Ankara schimbă jocul, Timur îl ia pe Baiazid — mi se deschide locul. Între fiii sultanului fac VAR la succesiune, Țara mea se întinde, maximă versiune. [Melodic Bridge] Cozia ține numele, piatră peste val. Io Mircea Voievod, nu trending — medieval. Mehmed vine-n final, pacea are cost: plătesc să nu ardă țara, nu ca să fiu prost. [Chorus] Nu-s bătrân, sunt OG, OG, OG, Rovine-i mlaștină, nu lounge de VIP. Baiazid e Fulgerul — la mine pierde ping, Dau tribut pentru pace, nu dau țara pe nimic. [Outro] Nu-s bătrân, sunt OG.
Curiozități (6)
Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.
- ♦Porecla „cel Bătrân” nu înseamnă neapărat că Mircea era un moș pe tron. A fost folosită mai ales ca să-l deosebească de Mircea al II-lea, nepotul lui; de aici gluma cu „OG”.
- ♦Baiazid I era supranumit „Fulgerul” pentru viteza campaniilor sale. În cântec îi pică „ping-ul” la Rovine pentru că terenul împădurit și mlăștinos a încurcat desfășurarea armatei otomane.
- ♦Achingiii erau călăreți otomani folosiți pentru raiduri rapide de pradă. Mircea a trecut Dunărea în 1394 ca să lovească bazele lor de la sud și să oprească raidurile spre Țara Românească.
- ♦Gluma cu „VAR la succesiune” vine după Ankara, 1402: Timur Lenk l-a capturat pe Baiazid, iar Mircea a profitat de criza otomană ca să joace un rol important între fiii sultanului.
- ♦Cozia nu e doar decor de manual: mănăstirea a fost ctitorită de Mircea și a devenit locul lui de înmormântare. De aceea apare ca piatră care îi ține numele peste timp.
- ♦Finalul cu tributul e o nuanță importantă: plata către Poartă era prezentată ca preț al păcii, nu ca predare politică totală. Țara își păstra instituțiile, credința, limba și legile.