Rău-Platnic

[Intro]
Mihai, fost ban al Craiovei.
Eu am datorii? Nu plătesc rata, frate!

[Verse 1]
O mie cinci sute nouăzeci și trei — vreau scaunu', n-am toți banii:
mă finanțează cămătarii din Stambul. Mulțumesc, dușmanii!
Un an mai târziu vin după dobânzi — toți odată, la-ncasare:
îi chem pe toți la „restructurare”. S-a-nchis dosaru'. Fiecare.
Apoi rup contractu' cu Poarta — Liga Sfântă, Rudolf, semnat:
tribut nu mai pleacă spre Stambul. Contu-i suspendat.

[Chorus]
Rău-platnic, rău-platnic — mă strigă-n Stambul Poarta:
am luat tronu' pe banii lor și le-am trântit poarta.
Ratele-s la Călugăreni, dobânda-i la Giurgiu, sub pod —
istoricu' meu de credit? Istoric. La propriu, tot.

[Verse 2]
O mie cinci sute nouăzeci și cinci — Poarta-și trimite recuperatorii:
o sută de mii, cu bătrânu' Sinan — să-și ia-napoi teritoriile.
Îi aștept la Călugăreni, în mlaștină — invitația-i un pod:
douăj'trei de mii le țin calea — și Sinan face baie-n glod.
O mie cinci sute nouăzeci și șapte — creditoru' sună politicos:
domnie pe viață, tribut redus — „te rugăm, rămâi client, frumos”.
Rudolf îmi deschide linie nouă de credit: cinci mii de lefegii —
o mie cinci sute nouăzeci și opt, Târgoviște. Domnia? A dinastiei.
Șelimbăr — cardinalu' aut; Alba Iulia, poarta mare.
O mie șase sute: Moldova-n portofoliu. Trei țări. Prima unire.

[Chorus]
Rău-platnic, rău-platnic — mă strigă-n Stambul Poarta:
am luat tronu' pe banii lor și le-am trântit poarta.
Ratele-s la Călugăreni, dobânda-i la Giurgiu, sub pod —
istoricu' meu de credit? Istoric. La propriu, tot.

[Melodic Bridge]
Visteria-i goală
oastea mi se subțiază
Mirăslău — pierd Ardealu'
Movileștii-mi iau Moldova
La Praga cer ultimu' credit
împăratu' aprobă-n avans
Guruslău — câștig din nou
dar dobânda vine-n zori

[Outro]
Treișpe august, o mie șase sute unu — Guruslău. Înving. Lângă Basta.
Șase zile mai târziu — Câmpia Turzii, zori: valonii-n cortu' meu. Gata.
Ultimii recuperatori n-au venit din Stambul. I-a trimis „aliatu'”.

[Final Chorus]
Rău-platnic, rău-platnic — strigă-n urmă Poarta:
am avut trei țări în cont și le-am trântit poarta.
Singura rată plătită — capu', pe Câmpia Turzii.
Istoricu' meu de credit? Istoric. Întrebați profesorii.

Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.

• ♦Mihai chiar a luat tronul „pe credit”: a împrumutat sume uriașe de la cămătarii din Constantinopol ca să plătească darurile cerute la Poartă pentru numirea ca domn. Datoria asta e motorul întregii povești din piesă.
• ♦Mihai a pornit răscoala antiotomană în noiembrie 1594, lichidându-i pe creditorii turci instalați la București — tot atunci a căzut și garnizoana otomană a orașului. De-aici „restructurarea” din piesă.
• ♦„Recuperatorul-șef” de la Călugăreni, marele vizir Sinan Pașa, era un om bătrân — legenda spune că a căzut de pe pod în mlaștina Neajlovului și și-a pierdut doi dinți în nămol. De-aici „baia în glod”.
• ♦La retragerea otomanilor peste Dunăre, la Giurgiu (octombrie 1595), podul de vase s-a rupt sub bombardamentul artileriei, iar ariergarda otomană a fost măcelărită — „dobânda de sub pod”.
• ♦În ianuarie 1597 sultanul chiar a venit el cu oferta: i-a recunoscut lui Mihai domnia pe viață și i-a redus tributul — adică „banca” l-a rugat pe datornicul care îi arsese filiala să rămână client.
• ♦„Lefegii” e cuvântul de epocă pentru mercenari — soldați cu leafă. Prin tratatul de la Târgoviște (1598), Rudolf al II-lea se angaja să-i plătească lui Mihai 5.000 de lefegii — oaste de meserie pentru campaniile care au urmat.
• ♦„Aliatul” care a trimis ultimii „recuperatori”: generalul Giorgio Basta, alături de care Mihai tocmai învinsese la Guruslău. Șase zile după victorie, valonii lui Basta l-au ucis pe Mihai în cortul lui, pe Câmpia Turzii.