Nu Recunosc
interpretat de Nicolae Ceaușescu
Temă: C.3 România postbelică
Fișă de studiu
- ♦6 martie 1945 — Moscova impune guvernul procomunist condus de Petru Groza, primul pas spre comunizarea României.
- ♦19 noiembrie 1946 — alegerile parlamentare sunt falsificate de PCR și aliații săi din Blocul Partidelor Democratice.
- ♦30 decembrie 1947 — regele Mihai I este forțat să abdice; se proclamă Republica Populară Română.
- ♦1948 — PCR fuzionează cu o parte a PSD în PMR; începe sovietizarea (Securitatea, naționalizarea principalelor mijloace de producție; cooperativizarea începe în 1949).
- ♦Martie 1965 — Gheorghiu-Dej moare; Ceaușescu preia partidul, iar la Congresul IX revine numele PCR.
- ♦21 august 1968 — Ceaușescu condamnă invazia sovietică din Cehoslovacia, atingând apogeul popularității interne și externe.
- ♦28 martie 1974 — devine primul președinte al României; se consolidează național-comunismul și cultul soților Ceaușescu.
- ♦Anii 1980 — austeritate extremă pentru plata datoriei externe; martie 1989 datoria este declarată achitată.
- ♦Disidența: Paul Goma (1977) susține Charta 77; revolta minerilor de la Lupeni (august 1977).
- ♦15 noiembrie 1987 — muncitorii de la Steagul Roșu Brașov devastează sediul județean al PCR scandând lozinci anticomuniste.
- ♦Scrisoarea celor șase (1989) — Mănescu, Brucan, Bârlădeanu, Apostol, Răceanu, Pârvulescu critică derapajele lui Ceaușescu.
- ♦16 decembrie 1989 — Revoluția pornește la Timișoara, declanșată de cazul pastorului reformat László Tőkés.
- ♦21–22 decembrie 1989 — ultimul discurs din balcon; Ceaușescu fuge cu elicopterul, este arestat, FSN preia puterea.
- ♦25 decembrie 1989 — soții Ceaușescu sunt executați la Târgoviște — singura cădere sângeroasă din blocul comunist.
- ♦20 mai 1990 — primele alegeri libere câștigate de FSN și Iliescu; 8 decembrie 1991 — referendum pentru noua Constituție.
Versuri
[Intro] Nu-nu-nu... Tovarăși... ce revoluție? Nu recunosc. [Verse 1] O mie nouă sute șaișcinci — Dej pleacă, iau partid și stat, „Cel mai iubit fiu al poporului” — ghici cine m-a autointitulat! O mie nouă sute șaișopt — zic „NU!” la Praga, ies erou, Vestul îmi dă credit — la propriu! Miliarde... le consider cadou. Sceptru-n mână — președinte: primul! Io-s și statul, io-s și zeul, Realitatea-i ziarul meu — redactor-șef sunt eu. Mereu! [Chorus] Nu-nu-nu — nu recunosc! (nu recunosc!) Ce nu-mi place nu există — șterg ce e, rescriu ce-a fost! Nu-nu-nu — nu recunosc! (nu recunosc!) Toată țara mă cunoaște — eu pe ea n-o recunosc! [Verse 2] Rafturi goale-n alimentară? Nu-nu-nu: nu-i foame — e regim! Frig în bloc și beznă-n stradă? Vă căliți — popor sublim! Cozi la carne, cozi la lapte? Sport de masă — organizat! Salamu' pleacă la export? Am datorii de achitat! Și le-am plătit! Aia DA, recunosc — integral! Martie, o mie nouă sute optzeci și nouă — moment astral! Brașov îmi sparge sediul? Huligani — nu îi recunosc! Șase-mi scriu „Scrisoarea”? Hop — arest! Le-am găsit un rost! [Chorus] Nu-nu-nu — nu recunosc! (nu recunosc!) Ce nu-mi place nu există — șterg ce e, rescriu ce-a fost! Nu-nu-nu — nu recunosc! (nu recunosc!) Toată țara mă cunoaște — eu pe ea n-o recunosc! [Melodic Bridge] Decembrie — același an Timișoara — un pastor, Tőkés O scânteie — și strig: „Agenturi străine!” Ies în balcon să-i liniștesc: „Măresc pensia c-o sută de lei!” Dar ei huiduie... huiduie Pe MINE?! Elicopterul! Sus, pe-acoperiș! Decolăm... Decolăm din realitate! [Final Chorus] Nu-nu-nu — nu recunosc! (nu recunosc!) Tribunalul ăsta-i teatru — io-s președintele vost'! Nu-nu-nu — nu recunosc! Douășcinci decembrie, Târgoviște — proces de-o oră, sentință pe loc. [Outro] Toată țara m-a cunoscut... Și nu m-a mai recunoscut. Nu-nu-nu...
Curiozități (6)
Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.
- ♦„Nu recunosc” nu e doar refren — la procesul de la Târgoviște, Ceaușescu chiar a refuzat să recunoască tribunalul și a repetat că răspunde doar în fața Marii Adunări Naționale. Procesul a durat cam o oră, iar sentința a fost executată în aceeași zi, pe 25 decembrie 1989.
- ♦„Cel mai iubit fiu al poporului” era un titlu real din propaganda de partid — presa și omagiile oficiale îl foloseau constant, alături de altele precum „Geniul din Carpați”.
- ♦Creditul de la Vest e la propriu: după ce a condamnat invazia Cehoslovaciei în 1968, Occidentul l-a văzut ca pe un comunist „rebel” și i-a dat împrumuturi de miliarde de dolari. Datoria externă a ajuns la circa 10 miliarde de dolari, iar plata ei a adus austeritatea anilor '80.
- ♦„Agenturi străine” și „huligani” sunt cuvintele lui reale — așa a numit protestatarii de la Timișoara în discursul televizat, dând vina pe puteri străine pentru revoltă.
- ♦Mărirea pensiei cu o sută de lei e promisiunea reală strigată din balcon pe 21 decembrie 1989, în încercarea disperată de a calma mulțimea care huiduia — a anunțat pe loc majorări de salarii și pensii.
- ♦Semnatarii „Scrisorii celor șase” (foști demnitari comuniști, printre care Silviu Brucan și Corneliu Mănescu) au fost anchetați și puși sub arest la domiciliu după ce scrisoarea a fost difuzată de posturile de radio occidentale în martie 1989.