Ceața Mea E Bodyguard

[Verse 1]
Cu Țepeș sprijin la hotar — intru în joc,
Patrușapte de ani — Moldova pe foc.
Când e pace, plătesc — nu-mi ard țara,
O mie patru sute șaptezeci și trei — rup tributul, gata!
Radu cel Frumos dansa cu Poarta,
Eu voiam în Muntenia om să-mi țină partea.

[Pre-Chorus]
Papei, Veneției — trimit solie,
Unguri, leși, Persia — caut frăție.
Le scriu: „poarta creștinilor e țara mea”,
Dacă pic eu — vă bate beleaua!

[Chorus]
Ceața mea, ceața mea — frate, e bodyguard!
La Vaslui, în noroi, Soliman s-a blocat!
Poarta mea, poarta mea — n-o ia niciun sultan!
Ștefan, Ștefan — patrușapte de ani pe divan!

[Verse 2]
O mie patru sute șaptezeci și cinci — Podul Înalt, dimineață,
Pământ ars, apă amară, trâmbițe prin ceață.
Patruzeci de mii cu mine, mult mai mulți peste,
Dar valea mea i-a strâns — n-au ieșit din poveste.
Mehmed vine personal în anul următor,
O mie patru sute șaptezeci și șase — Războieni doare.
Pierd bătălia, dar cetățile mi-au stat,
Sultanul se retrage — tronul nu mi l-a luat.

[Chorus]
Ceața mea, ceața mea — frate, e bodyguard!
La Vaslui, în noroi, Soliman s-a blocat!
Poarta mea, poarta mea — n-o ia niciun sultan!
Ștefan, Ștefan — patrușapte de ani pe divan!

[Melodic Bridge]
Chilia arde inima
Cetatea Albă la fel
O mie patru sute optzeci și patru — Baiazid mi le ia
La Colomeea, în o mie patru sute optzeci și cinci
I-am dat omagiu lui Cazimir pentru oaste
Și câinele m-a tras în piept — n-a venit nicio sabie!

[Final Chorus]
Ceața mea, ceața mea — frate, e bodyguard!
La Vaslui, în noroi, Soliman s-a blocat!
Putna mea, Voroneț — aur peste ani!
Până-n o mie cinci sute patru — Ștefan pe divan!

Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.

• ♦La Vaslui, vremea chiar a jucat rol de aliat: ceața, terenul mlăștinos și valea îngustă au redus avantajul numeric otoman. Trâmbițele și surlele au creat confuzie, făcând o parte din oastea lui Soliman să creadă că atacul venea din altă parte.
• ♦Imaginea cu „bodyguard” vine din ideea că Ștefan nu câștigă doar prin forță, ci prin regie de teren: pământ ars, ape otrăvite sau greu de folosit, hărțuire și alegerea locului unde armata mare a adversarului nu se poate desfășura.
• ♦Formula despre „poarta creștinilor” pornește din scrisoarea trimisă de Ștefan după Vaslui, în care prezenta Moldova ca un fel de prag strategic al lumii creștine. Nu era modestie medievală, era fundraising diplomatic cu sabia pe masă.
• ♦Colomeea e un detaliu cu mic twist de manual: unele sinteze îl numesc greșit pe regele polon Vladislav Iagello, dar pentru o mie patru sute optzeci și cinci numele corect este Cazimir al IV-lea Iagello. „Plata” omagiului n-a fost bani — Ștefan a îngenuncheat public în cort și a depus omagiu de vasalitate (ceea ce pentru un domn medieval suveran e o monedă politică uriașă), în schimbul trupelor polone promise pentru recucerirea Chiliei și Cetății Albe. Polonia n-a trimis niciodată acele trupe — de aici linia „câinele m-a tras în piept”.
• ♦Chilia și Cetatea Albă nu erau doar două cetăți frumoase pe hartă, ci noduri comerciale și militare la Dunăre, Nistru și Marea Neagră. De asta pierderea lor în fața lui Baiazid al II-lea a durut enorm, chiar dacă Moldova și-a păstrat autonomia.
• ♦Putna și Voroneț sunt invocate ca moștenire culturală, nu doar religioasă. Voronețul are o frescă votivă contemporană cu Ștefan, iar Putna a devenit locul unde memoria lui a fost ambalată în cult, politică și legendă pe termen lung.