V-am Dat România

[Verse 1]
Parisul mi-a deschis ușa — lumea se uita,
Vogoride făcea scheme, dar Moldova nu tăcea.
Cinci ianuarie, Iași — Moldova-mi pune cununa,
Douășpatru, București — Țara Românească mi-a dat mâna!
O mie opt sute cinzeci și nouă — fisura din Convenție,
Doi domnitori scrise — eu am apărut de două ori!

[Pre-Chorus]
Două țări la pieptul meu — le-am strâns fără sabie,
Hora se-nvârtea pe stradă, eu semnam istorie.
O mie opt sute șaizeci și doi — un singur guvern, un singur stat,
I-am zis România — și numele a prins foc!

[Chorus]
V-am dat România, of, inima mea,
Iași și București bat în palma mea.
V-am dat pământ, carte și lege,
Coaliția m-a vândut — cine mă-nțelege?
V-am dat România, of, viața mea,
Eu v-am pus pe hartă, voi mi-ați rupt steaua.

[Verse 2]
Cu Kogălniceanu lângă mine — pixul tăia greu,
O mie opt sute șaizeci și trei, decembrie — averi mănăstirești la stat,
Un sfert din pământul agricol — fără glonț, fără sânge vărsat!
O mie opt sute șaizeci și patru — Statut dat prin plebiscit,
Am dizolvat Adunarea — frate, țara-i pe alt făgaș!

[Chorus]
V-am dat România, of, inima mea,
Iași și București bat în palma mea.
V-am dat pământ, carte și lege,
Coaliția m-a vândut — cine mă-nțelege?
V-am dat România, of, viața mea,
Eu v-am pus pe hartă, voi mi-ați rupt steaua.

[Melodic Bridge]
Claca jos, țăranul sus — august, o mie opt sute șaizeci și patru,
Patru sute de mii de familii — primesc pământ, primesc viitor!
Școala-i gratis, codul e scris — temelii de țară modernă,
Dar palatul meu plânge — când trădarea bate-n perdea.

[Verse 3]
Unsprezece februarie, o mie opt sute șaizeci și șase,
Mi-au pus noaptea-n buzunare — m-au scos din tron pe șoapte!
Liberali cu conservatori — ce nuntă fără iubire,
Monstruoasa coaliție mi-a cântat la despărțire.
Am plecat în exil, frate — nu v-am blestemat,
La Heidelberg, o mie opt sute șaptezeci și trei — dorul m-a culcat.
Trupul meu la Ruginoasa — dar la Trei Ierarhi dorm acum!

[Final Chorus]
V-am dat România, of, inima mea,
Iași și București bat în palma mea.
V-am dat pământ, carte și lege,
Coaliția m-a vândut — cine mă-nțelege?
V-am dat România, of, viața mea,
Eu v-am pus pe hartă, voi mi-ați rupt steaua.

Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.

• ♦Vogoride era caimacamul Moldovei și a încercat să falsifice alegerile pentru Adunarea ad-hoc din o mie opt sute cinzeci și șapte. Scandalul a fost atât de mare încât alegerile au fost anulate și refăcute, iar unioniștii au ieșit întăriți.
• ♦„Fisura din Convenție” trimite la portița genială a dublei alegeri: Convenția de la Paris din 1858 prevedea domnitori separați pentru Moldova și Țara Românească, dar nu spunea explicit că nu poate fi ales același om în ambele. Unioniștii au exploatat ambiguitatea — doi domnitori scriși pe hârtie, un singur Cuza ales de două ori.
• ♦Hora din versuri nu e doar imagine poetică. „Hora Unirii”, poezia lui Vasile Alecsandri publicată înainte de Unire, a devenit cântecul-simbol al zilei de douășpatru ianuarie o mie opt sute cinzeci și nouă, cu toată lumea prinsă în cercul ăla politic fericit.
• ♦Secularizarea averilor mănăstirești a lovit un subiect uriaș: multe mănăstiri din Principate trimiteau venituri către locuri sfinte din afara țării. Reforma lui Cuza a adus la stat aproximativ un sfert din pământul agricol, ceea ce explică de ce linia sună ca o confiscare cu bass.
• ♦„Statut cu plebiscit” se referă la Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, adoptat la 2/14 mai 1864 după lovitura de stat: Cuza a dizolvat Adunarea Legislativă și a trecut noua constituție direct prin vot popular. „Omul de la doi mai” e porecla politică care i-a rămas mai ales lui Kogălniceanu, considerat creierul acțiunii.
• ♦Monstruoasa coaliție a fost alianța ciudată dintre liberali radicali și conservatori, uniți mai mult de dorința de a-l scoate pe Cuza decât de iubire doctrinară. De aici imaginea de „nuntă fără iubire”: politic, a funcționat; romantic, zero.
• ♦Heidelberg apare pentru că acolo a murit Cuza în exil, în o mie opt sute șaptezeci și trei — omul care a pus statul pe roți n-a mai apucat să trăiască în țara pe care o reformase. Trupul a fost adus și înmormântat inițial la Ruginoasa, iar după al Doilea Război Mondial osemintele au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iași — de aici și mutarea finală din versuri.