Belgradul Nu Cade

[Verse 1]
Mehmed! Ai luat Constantinopolul — o mie patru sute cincizeci și trei!
Lumea creștină-a tremurat — dar eu nu am tremurat!
Ai venit la poarta mea — la Belgrad — ultima poartă!
Eu sunt Iancu de Hunedoara — și de-aici nu treci!

[Verse 2]
O mie patru sute patruzeci și doi — am oprit raidurile în Ardeal!
Campania cea lungă — Niș, Sofia — pe terenul tău!
La Varna — regele a căzut — am pierdut un rege —
Dar nu am pierdut curajul — regent am fost — un vlah pe tron!

[Chorus]
Belgradul nu cade! Belgradul nu cade!
Ai luat Constantinopolul — dar Belgradul nu cade!
Belgradul nu cade — și eu nu cad!
O mie patru sute cincizeci și șase — la ultima poartă!

[Verse 3]
Cu țărani din câmpuri — cu cruciați din toată Europa!
Am ridicat zidurile — am aprins focurile — am ținut!
Ai adus armata — ai adus tunurile — ai adus tot!
Și tot ai plecat — rușinat — fără Belgrad!

[Bridge]
Ciuma m-a luat — da — la trei săptămâni!
Dar șaptezeci de ani — Ungaria respiră — datorită mie!
Clopotele bat la amiază — Atleta Christi — asta-s eu!
Fiul meu Matia — Corvinus — va fi rege!

[Final Chorus]
Belgradul nu cade! Belgradul nu cade!
Ai luat Constantinopolul — dar Belgradul nu cade!
Belgradul nu cade — și eu nu cad!
Iancu de Hunedoara — la ultima poartă!

Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.

• ♦Iancu s-a născut în jurul anului 1406, dintr-un cnez român din Țara Hațegului — adică un boierel de munte care a ajuns, două generații mai târziu, să dea un rege al Ungariei. Mobilitate socială medievală în varianta hardcore.
• ♦Între 1446 și 1453, Iancu a fost regent al Ungariei în numele minorului Ladislau al V-lea — adică „vlahul pe tron” din refren conducea de facto unul dintre cele mai mari regate catolice. Nobilimea maghiară a digerat greu situația, dar a tolerat-o pentru că Iancu era singurul care îi mai bătea pe turci.
• ♦„Țăranii din câmpuri” și „cruciații” din vers au fost strânși de călugărul franciscan Ioan de Capistrano — mii de oameni fără pregătire militară, înarmați cu coase și topoare, care au atacat tabăra otomană într-un asalt nepregătit ce a împrăștiat ienicerii. Una dintre puținele „cruciade populare” din istorie care chiar a funcționat.
• ♦„Tunurile” pe care Mehmed le-a adus la Belgrad erau aceleași bombarde uriașe care doborâseră zidurile Constantinopolului trei ani mai devreme. Bombarda lui Urban turna ghiulele de peste 500 kg — nu a fost de ajuns, garnizoana lui Iancu, condusă de cumnatul său Mihail Szilagyi, astupa breșele mai repede decât le făceau turcii.
• ♦Pe 29 iunie 1456, papa Calixt al III-lea a emis bula „Cum his superioribus annis” care cerea ca toate bisericile catolice să tragă clopotele la amiază pentru rugăciunea pentru apărătorii Belgradului. După victorie, obiceiul a rămas — clopotele care „bat la amiază” din bridge sună neîntrerupt de 570 de ani. Tot papa i-a acordat lui Iancu titlul „Athleta Christi”.
• ♦Iancu a murit pe 11 august 1456, la doar trei săptămâni după victorie, răpus de ciuma izbucnită în propria tabără creștină. Ironie cruntă: a supraviețuit zecilor de bătălii cu otomanii, dar nu și mizeriei propriului asediu reușit — Capistrano l-a urmat în mormânt câteva luni mai târziu, din aceeași cauză.
• ♦„Matia — Corvinus” din bridge a domnit în Ungaria între 1458 și 1490 — unul dintre cei mai mari monarhi ai Renașterii central-europene. Biblioteca lui de la Buda, Bibliotheca Corviniana, era a doua ca mărime din Europa după cea a Vaticanului. Porecla „Corvinus” vine de la stema familiei: corbul cu inel în cioc.
• ♦„Cei șaptezeci de ani” din bridge se sfârșesc exact în 1521, când Belgradul cade în fața lui Soliman Magnificul. Cinci ani mai târziu, la Mohács (1526), Ungaria e zdrobită și transformată în pașalâc. Iancu i-a cumpărat Europei Centrale exact atâta timp cât i-a trebuit Renașterii să prindă rădăcini.