Ales de Două Ori

interpretat de Alexandru Ioan Cuza

Temă: C.2 Statul și politica — Alexandru Ioan Cuza

Quiz

Fișă de studiu

  • Tratatul de Paris (1856) așază Principatele sub garanția comună a celor șapte puteri europene, deschizând drumul Unirii
  • Adunările ad-hoc (1857) cer unirea, principe străin și autonomie; Convenția de la Paris (7/19 august 1858) servește drept constituție până în 1864
  • Dubla alegere: 5 ianuarie 1859 la Iași (Moldova) și 24 ianuarie 1859 la București (Țara Românească)
  • Domnia lui Cuza (1859-1866) are trei etape: consolidarea unirii (1859-1861), reformele constituționale (1862-1864), regimul autoritar (1864-1866)
  • 24 ianuarie 1862 — Principatele Unite adoptă oficial numele de România, cu un singur guvern la București (recunoscut doar pe durata domniei lui Cuza)
  • Mihail Kogălniceanu — prim-ministru, principalul colaborator reformist al lui Cuza
  • Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863) — aproximativ un sfert din pământul agricol al țării trece la stat
  • 2/14 mai 1864 — lovitura de stat: Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, aprobat prin plebiscit, întărește executivul și introduce Senatul (parlament bicameral)
  • Legea rurală / Reforma agrară (14/26 august 1864) — prima din istoria României, desființează claca și împroprietărește peste 400.000 de familii de țărani
  • Legea instrucțiunii publice (1864) — învățământul primar devine obligatoriu și gratuit
  • Codul civil și Codul penal — adoptate sub Cuza, pun bazele juridice ale statului modern
  • Monstruoasa coaliție (liberali + conservatori) îl forțează pe Cuza să abdice prin lovitură de stat la 11/23 februarie 1866
  • După abdicare, Cuza pleacă în exil și se stinge la Heidelberg în 1873; este înmormântat inițial la Ruginoasa, iar osemintele sale sunt mutate după al Doilea Război Mondial la Biserica Trei Ierarhi din Iași
  • Pe tron urmează Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (din 1866), sub care se adoptă prima Constituție a României (1 iulie 1866)

Versuri

[Verse 1]
Ianuarie — o mie opt sute cincizeci și nouă — două tronuri!
Cinci — Moldova strigă — douăzeci și patru — Muntenia răspunde!
Primul domn al unirii — ales — nu trimis din afară!
Am luat două țări — și am făcut o țară!

[Chorus]
Ales de două ori! Și aruncat o dată!
V-am dat pământ — v-am dat legi — v-am dat tot!
Ales de două ori! Și nimeni n-a luptat!
Cine schimbă o țară — plătește cu capul!

[Verse 2]
Decembrie — o mie opt sute șaizeci și trei — mănăstirile urlă!
Un sfert din pământul țării — de la călugări la plug!
August — o mie opt sute șaizeci și patru — pământ la țărani!
Patru sute de mii de familii — ating ce-i al lor!

[Verse 3]
Cu Kogălniceanu — cod civil, cod penal, universități!
Am scris un stat pe hârtie — și statul a prins viață!
Dar cine ridică o țară — calcă pe cineva!
Liberali, conservatori — aceeași ură — monstruoasa coaliție!

[Bridge]
Unsprezece februarie — o mie opt sute șaizeci și șase!
Noaptea — conspirație — „Semnează, Cuza, semnează!”
Am semnat — am plecat — în exil — departe!
Eu sunt România însăși — dar România m-a uitat!

[Final Chorus]
Ales de două ori! Și aruncat o dată!
Cel care a dat pământ — primește-n schimb o groapă!
Heidelberg — o mie opt sute șaptezeci și trei — departe!
Dar la Ruginoasa — treizeci de mii — pământul ține minte!

Curiozități (6)

Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.

  • Secularizarea din decembrie 1863 a vizat mănăstirile „închinate” patriarhiilor de la Constantinopol, Athos și Ierusalim — ele trimiteau zeci de ani veniturile țării în afara granițelor. De aici și sfertul din pământul agricol întors la stat.
  • Universitățile pomenite în refren au date precise: Iași în 1860, București în 1864. Tot atunci, Legea instrucțiunii publice a făcut școala primară obligatorie și gratuită — o premieră românească.
  • „Semnează, Cuza, semnează!” s-a întâmplat literalmente noaptea de 10 spre 11 februarie 1866 — ofițerii conjurați au pătruns în palat, iar Cuza a semnat actul de abdicare pe spatele aplecat al unui ofițer. A plecat în exil chiar a doua zi, fără să opună rezistență.
  • „Heidelberg — o mie opt sute șaptezeci și trei” acoperă șapte ani de exil între Viena, Florența și Heidelberg, unde s-a stins pe 15 mai 1873. Carol I a tergiversat luni întregi permisiunea ca trupul fostului domnitor să fie adus în țară.
  • Cei „treizeci de mii” de la Ruginoasa au fost țărani împroprietăriți prin reforma din 1864, veniți spontan să-l plângă — o manifestare populară aproape fără precedent pentru un domnitor detronat cu doar șapte ani înainte.
  • Convenția de la Paris (1858) prevedea două principate cu doi domnitori — dar textul nu interzicea ca aceeași persoană să fie aleasă în ambele țări. Exact portița prin care unioniștii au strecurat „Ales de două ori”.