Ales de Două Ori
interpretat de Alexandru Ioan Cuza
Temă: C.2 Statul și politica — Alexandru Ioan Cuza
Fișă de studiu
- ♦Tratatul de Paris (1856) așază Principatele sub garanția comună a celor șapte puteri europene, deschizând drumul Unirii
- ♦Adunările ad-hoc (1857) cer unirea, principe străin și autonomie; Convenția de la Paris (7/19 august 1858) servește drept constituție până în 1864
- ♦Dubla alegere: 5 ianuarie 1859 la Iași (Moldova) și 24 ianuarie 1859 la București (Țara Românească)
- ♦Domnia lui Cuza (1859-1866) are trei etape: consolidarea unirii (1859-1861), reformele constituționale (1862-1864), regimul autoritar (1864-1866)
- ♦24 ianuarie 1862 — Principatele Unite adoptă oficial numele de România, cu un singur guvern la București (recunoscut doar pe durata domniei lui Cuza)
- ♦Mihail Kogălniceanu — prim-ministru, principalul colaborator reformist al lui Cuza
- ♦Secularizarea averilor mănăstirești (decembrie 1863) — aproximativ un sfert din pământul agricol al țării trece la stat
- ♦2/14 mai 1864 — lovitura de stat: Statutul dezvoltător al Convenției de la Paris, aprobat prin plebiscit, întărește executivul și introduce Senatul (parlament bicameral)
- ♦Legea rurală / Reforma agrară (14/26 august 1864) — prima din istoria României, desființează claca și împroprietărește peste 400.000 de familii de țărani
- ♦Legea instrucțiunii publice (1864) — învățământul primar devine obligatoriu și gratuit
- ♦Codul civil și Codul penal — adoptate sub Cuza, pun bazele juridice ale statului modern
- ♦Monstruoasa coaliție (liberali + conservatori) îl forțează pe Cuza să abdice prin lovitură de stat la 11/23 februarie 1866
- ♦După abdicare, Cuza pleacă în exil și se stinge la Heidelberg în 1873; este înmormântat inițial la Ruginoasa, iar osemintele sale sunt mutate după al Doilea Război Mondial la Biserica Trei Ierarhi din Iași
- ♦Pe tron urmează Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (din 1866), sub care se adoptă prima Constituție a României (1 iulie 1866)
Versuri
[Verse 1] Ianuarie — o mie opt sute cincizeci și nouă — două tronuri! Cinci — Moldova strigă — douăzeci și patru — Muntenia răspunde! Primul domn al unirii — ales — nu trimis din afară! Am luat două țări — și am făcut o țară! [Chorus] Ales de două ori! Și aruncat o dată! V-am dat pământ — v-am dat legi — v-am dat tot! Ales de două ori! Și nimeni n-a luptat! Cine schimbă o țară — plătește cu capul! [Verse 2] Decembrie — o mie opt sute șaizeci și trei — mănăstirile urlă! Un sfert din pământul țării — de la călugări la plug! August — o mie opt sute șaizeci și patru — pământ la țărani! Patru sute de mii de familii — ating ce-i al lor! [Verse 3] Cu Kogălniceanu — cod civil, cod penal, universități! Am scris un stat pe hârtie — și statul a prins viață! Dar cine ridică o țară — calcă pe cineva! Liberali, conservatori — aceeași ură — monstruoasa coaliție! [Bridge] Unsprezece februarie — o mie opt sute șaizeci și șase! Noaptea — conspirație — „Semnează, Cuza, semnează!” Am semnat — am plecat — în exil — departe! Eu sunt România însăși — dar România m-a uitat! [Final Chorus] Ales de două ori! Și aruncat o dată! Cel care a dat pământ — primește-n schimb o groapă! Heidelberg — o mie opt sute șaptezeci și trei — departe! Dar la Ruginoasa — treizeci de mii — pământul ține minte!
Curiozități (6)
Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.
- ♦Secularizarea din decembrie 1863 a vizat mănăstirile „închinate” patriarhiilor de la Constantinopol, Athos și Ierusalim — ele trimiteau zeci de ani veniturile țării în afara granițelor. De aici și sfertul din pământul agricol întors la stat.
- ♦Universitățile pomenite în refren au date precise: Iași în 1860, București în 1864. Tot atunci, Legea instrucțiunii publice a făcut școala primară obligatorie și gratuită — o premieră românească.
- ♦„Semnează, Cuza, semnează!” s-a întâmplat literalmente noaptea de 10 spre 11 februarie 1866 — ofițerii conjurați au pătruns în palat, iar Cuza a semnat actul de abdicare pe spatele aplecat al unui ofițer. A plecat în exil chiar a doua zi, fără să opună rezistență.
- ♦„Heidelberg — o mie opt sute șaptezeci și trei” acoperă șapte ani de exil între Viena, Florența și Heidelberg, unde s-a stins pe 15 mai 1873. Carol I a tergiversat luni întregi permisiunea ca trupul fostului domnitor să fie adus în țară.
- ♦Cei „treizeci de mii” de la Ruginoasa au fost țărani împroprietăriți prin reforma din 1864, veniți spontan să-l plângă — o manifestare populară aproape fără precedent pentru un domnitor detronat cu doar șapte ani înainte.
- ♦Convenția de la Paris (1858) prevedea două principate cu doi domnitori — dar textul nu interzicea ca aceeași persoană să fie aleasă în ambele țări. Exact portița prin care unioniștii au strecurat „Ales de două ori”.