Coroana de Fier
interpretat de Carol I
Temă: C.2 Statul și politica — Carol I
Fișă de studiu
- ♦1866 — Carol de Hohenzollern-Sigmaringen urcă pe tron, după detronarea lui Cuza
- ♦1 iulie 1866 — promulgată Constituția, prima autohtonă, după model belgian
- ♦Principiile Constituției 1866: separarea puterilor, suveranitatea națiunii, guvernare reprezentativă
- ♦Constituția 1866 instituie monarhie constituțională; garantează libertatea presei, conștiinței, învățământ primar obligatoriu
- ♦1875 — Partidul Liberal (I.C. Brătianu); 1880 — Partidul Conservator (Lascăr Catargiu); alternează la guvernare
- ♦9 mai 1877 — independența proclamată în Parlament de Mihail Kogălniceanu
- ♦1877-1878 — Războiul de independență: armata română luptă la Plevna, Grivița, Smârdan, alături de Rusia, contra otomanilor
- ♦1878 — Tratatul de la Berlin: independența recunoscută; Dobrogea revine României
- ♦1878 — sudul Basarabiei (județele Cahul, Ismail, Bolgrad) cedat Rusiei, în ciuda alianței
- ♦1880 — fondarea Băncii Naționale a României (BNR)
- ♦martie 1881 — Parlamentul proclamă regatul; 10 mai 1881 — încoronarea lui Carol I ca rege
- ♦1883 — România semnează un tratat secret cu Puterile Centrale/Tripla Alianță: Austro-Ungaria și Germania; Italia aderă la tratat în 1888
- ♦Constituția 1866 revizuită în 1879 (cetățenia non-creștinilor, cerută la Berlin) și 1884 (sistem electoral)
- ♦10 oct 1914 — Carol I moare; nepotul său de frate Ferdinand I preia tronul
Versuri
[Verse 1] O mie opt sute șaizeci și șase — pe Dunăre vin în taină! Un Hohenzollern pe un tron fără coroană! Străin printre străini — cu o limbă pe care n-o știu! Dar patria nu se moștenește — patria se construiește! [Chorus] Coroana mea e fier! Dintr-un tun luat la Plevna! Topită-n război — sfințită pe câmpul de luptă! Coroana mea e fier! Nu aur — nu argint! Am venit cu mâinile goale — plec cu un regat! [Verse 2] Nouă mai — o mie opt sute șaptezeci și șapte — „Suntem independenți!” Plevna — Smârdan — sânge românesc dincolo de Dunăre! Berlin — o mie opt sute șaptezeci și opt — marile puteri recunosc! Dobrogea vine-acasă — dar Basarabia de sud se duce! [Verse 3] Zece mai — o mie opt sute optzeci și unu — regat! Coroana — fier de tun — pe fruntea mea de rege! Patruzeci și opt de ani de cărămizi — stat, armată, legi! Am construit cu mâinile — ce alții doar visau! [Bridge] Zece octombrie — o mie nouă sute paisprezece — închid ochii! German de sânge — dar inima bate românește! Ferdinand — nepotul meu — alege contra Germaniei! O mie nouă sute șaisprezece — intră-n război cu tot ce am clădit! [Final Chorus] Coroana mea e fier! Dintr-un tun luat la Plevna! O poartă Ferdinand — la Mărășești — în tranșee! Coroana mea e fier! Unu decembrie — o mie nouă sute optsprezece! Am venit cu mâinile goale — las în urmă — România Mare!
Curiozități (5)
Nu intră la bac, dar sunt fapte interesante despre subiectul melodiei.
- ♦„Hohenzollern” din versuri vine de la ramura catolică Hohenzollern-Sigmaringen, o linie sud-germană care domnea peste un mic principat din Suabia, rudă îndepărtată cu casa regală a Prusiei. Brătianu a vrut exact un nume care să lege România de marile puteri europene.
- ♦Coroana de fier de care cântă Carol a fost turnată la Arsenalul Armatei din București în 1881, din metalul unui tun otoman capturat la Plevna. Carol a refuzat o coroană de aur — voia ca regatul să poarte simbolic memoria războiului de independență.
- ♦„Zece octombrie — o mie nouă sute paisprezece — închid ochii” trimite la Consiliul de Coroană de la Sinaia din vara aceea, unde Carol voia ca România să intre în război alături de Germania, conform tratatului secret din 1883. Politicienii l-au refuzat. Se spune că regele a murit cu inima frântă, la doar câteva săptămâni după acea ședință.
- ♦Faimoasa replică „mi-am învins eul german” îi aparține lui Ferdinand, nepotul de frate al lui Carol (fiul lui Leopold de Hohenzollern). În august 1916, la Consiliul de Coroană de la Cotroceni, a ales Antanta împotriva propriei familii germane — exact momentul de cotitură evocat în versuri.
- ♦Coroana de oțel chiar a fost dusă pe front în 1917, în timpul bătăliilor de la Mărăști, Mărășești și Oituz — „o poartă Ferdinand — la Mărășești — în tranșee” nu e licență poetică. În 1922, la Alba Iulia, Ferdinand a fost încoronat cu ea ca rege al tuturor românilor — aceeași coroană, regat dublat ca dimensiune.